Mulți părinți observă, la un moment dat, că cel mic pare „în lumea lui”, nu răspunde când este strigat sau evită contactul vizual. De cele mai multe ori apare întrebarea: este doar o etapă sau ar putea fi ceva mai mult?
Autismul, sau tulburarea din spectrul autist, este o tulburare de neurodezvoltare care afectează în principal comunicarea, interacțiunea socială și comportamentul. Se numește „spectru” pentru că manifestările pot fi foarte diferite de la un copil la altul, atât ca intensitate, cât și ca formă.
Primele semne pot apărea încă din primii ani de viață, uneori chiar înainte de vârsta de 2 ani. Nu este vorba despre un singur semn care confirmă diagnosticul, ci despre un tipar de comportamente care persistă în timp.
Printre semnele timpurii frecvente se numără lipsa răspunsului la nume după vârsta de aproximativ 12 luni, contact vizual redus sau inconsistent, lipsa gesturilor de comunicare precum arătatul cu degetul sau făcutul cu mâna, precum și dificultăți în a împărtăși interesul cu ceilalți. De exemplu, copilul nu îți arată un obiect care îi place și nu caută să îți atragă atenția asupra lui.
La nivelul comunicării, pot apărea întârzieri în dezvoltarea limbajului sau lipsa acestuia. Unii copii nu folosesc cuvinte până la 2 ani, alții pot repeta cuvinte sau fraze fără a le folosi funcțional. De asemenea, poate lipsi intenția de a comunica, chiar și nonverbal.
În interacțiunea socială, copilul poate părea mai puțin interesat de alți copii, preferând să se joace singur sau să folosească jucăriile într-un mod repetitiv, fără joc simbolic. Uneori, pare că nu observă emoțiile celorlalți sau nu răspunde la ele.
Comportamentele repetitive sunt un alt indicator important. Acestea pot include mișcări repetitive ale mâinilor sau corpului, alinierea obiectelor, interes intens pentru anumite părți ale jucăriilor sau reacții puternice la schimbări de rutină. De asemenea, pot exista sensibilități senzoriale, cum ar fi reacții exagerate la sunete, texturi sau lumini.
Este important de menționat că unele dintre aceste comportamente pot apărea și la copii tipici, mai ales în anumite etape de dezvoltare. Diferența o face frecvența, intensitatea și faptul că ele afectează funcționarea zilnică a copilului.
Un aspect esențial este regresul. Dacă un copil a avut anumite abilități (de exemplu, spunea câteva cuvinte sau răspundea la nume) și le pierde, acest lucru necesită o evaluare cât mai rapidă.
Cauzele autismului nu sunt complet cunoscute, dar cercetările arată că este vorba despre o combinație de factori genetici și de mediu. Nu este cauzat de stilul de parenting și nu este rezultatul unei „greșeli” a părinților.
Intervenția timpurie face o diferență semnificativă. Cu cât copilul este evaluat și începe să primească sprijin mai devreme, cu atât șansele de dezvoltare și adaptare cresc. Terapia poate viza dezvoltarea comunicării, a abilităților sociale, a jocului și a autoreglării.
Dacă observi mai multe dintre semnele menționate și acestea persistă, este recomandat să ceri o evaluare de specialitate. Nu este nevoie să aștepți „să mai crească”. O evaluare nu înseamnă automat un diagnostic, ci oferă claritate și direcție.
Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, dar atunci când apar semne de întrebare, este mai sigur să verifici decât să aștepți.